Botîlcă Cristina-Mihaela
e-mail: cristina.botilca@yahoo.com
asistent universitar și doctorand
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
Universitatea București
Diversitatea cauzelor plagiatului academic
Rezumat: Plagiatul reprezintă o problemă de actualitate, mai ales în învățământul universitar, unde cazurile sunt descoperite ulterior promovării examenelor. În articol, voi explora patru cauze principale ale plagiatului academic: materială, psihologică, tehnologică și educațională, și voi propune soluții care pot fi aplicate local, în cadrul universității. Scopul acestui articol este să arate că plagiatul academic nu este numai imoral, ci poate avea repercusiuni asupra propriei persoane și asupra întregii comunități academice.
Cuvinte cheie: plagiat academic, învățământ universitar, etică și integritate academică.
În raportul Principii și procedee de identificare a plagiatului alcătuit de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI), plagiatul este definit după cum urmează: „Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere proprii” (Sandu et al. 1). Însă ceea ce nu se precizează este o listă a cauzelor plagiatului, deoarece majoritatea lucrărilor, inclusiv cea scrisă de membrii CNECSDTI, sunt centrate pe definiții, caracteristici și metode de depistare și de pedepsire a cazurilor de plagiat. Prin urmare, următorul eseu va discuta câteva cauze importante ale plagiatului, printre care: cauze materiale, psihologice, tehnologice și educaționale. Prezumpția de la care plecăm este următoarea: cauzele plagiatului nu se rezumă doar la cele care țin de câștiguri materiale (deși le vom discuta și pe acestea) ori de stima de sine a individului, ci și de personalitatea acestuia și de tentațiile pe care le oferă tehnologia caracteristică perioadei în care trăim. Mai mult decât atât, dacă programele și campaniile anti-plagiat s-ar construi în jurul acestor cauze, probabil că am putea alcătui obiective mai concrete, îndreptate către categorii diferite de elevi ori studenți, ba chiar profesori. Termenii centrali ai lucrării vor fi din sfera deontologiei, care este definită ca fiind „totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni” (DEX 2016), sfera psihologiei și sfera pedagogiei.
Prima cauză pe care o analizăm, după cum am specificat în introducere, este cea materială. Deoarece cazurile prezentate de mass-media în ultima perioadă fac referire doar la plagiatul în lucrările de doctorat, vom exemplifica folosind beneficiile aduse de titlul de doctor. Legea nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice precizează că „personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată” (art. 14). Astfel, cel sau cea care deține titlul de doctor primește o dată pe lună o jumătate din salariul minim pe economie, pe lângă sporurile, compensațiile sau primele care se acordă odată cu acest beneficiu. Din punctul meu de vedere, aceasta este cauza cea mai puternică și cea mai răspândită în rândul celor care plagiază în mediul academic, pentru că tentația este mare și rezultatul este un câștig financiar ridicat.
În publicația online Huffington Post, Paul Mashegoane analizează în detaliu expresia „Money makes the world go round” și explică schimbările majore care au avut loc la începutul secolului XXI și care au dus la popularizarea banilor ca scop în sine, nu ca mijloc. El spune că „Este interesant să observăm dinamica relației pe care o au oamenii cu banii. Veți vedea că atunci când cineva vă întâlnește pentru prima dată, vă întreabă unde stați și unde lucrați. Mi-am dat seama că aceste întrebări sunt puse pentru a determina statutul dvs. financiar” (The Sad Money Centric World). În același articol, el pune semnul egal între bani și putere, învinovățind mass-media pentru crearea iluziei că bogăția înseamnă o viață luxoasă. Așadar, întorcându-ne la prima cauză a plagiatului, putem observa cu ușurință că sfera materială joacă un rol extrem de important ca motivație extrinsecă (externă), iar plagiatul devine un mijloc de obținere a unor foloase materiale nemeritate.
A doua cauză pe care o discutăm este cea psihologică. Psihologia, ca știință, ne ajută să înțelegem mai bine comportamentele indivizilor, să le explicăm și să le găsim cauzele. În acest caz, putem aplica foarte ușor informațiile pe care ea ni le pune la dispoziție și putem prezice, în funcție de personalitate sau de trăsăturile comportamentale, cine este predispus la acte de plagiat. În lucrarea Identifying and profiling scholastic cheaters: Their personality, cognitive ability and motivation, Williams, Nathanson și Paulhus arată că indivizii care au tendințe comportamentale care țin de „triada sumbră” (denumire dată de cei trei cercetători) - machiavelism, narcisism și psihopatie - vor plagia mai mult decât cei care nu au aceste manifestări (293-307). Așadar, unele trăsături de personalitate sunt asociate cu o obsesie nestăvilită pentru realizări profesionale, de regulă în detrimentul autenticității, dând naștere unei tendințe de a plagia. La polul opus se află cei care urmează regulile eticii academice și care manifestă trăsături comportamentale tipice indivizilor cu valori morale puternice și stabilitate emoțională în relațiile cu ceilalți.
În Exploring the relationship between Internet ethics in university students and the big five model of personality, Karim, Zamzuri și Nor susțin că prezența plăcută a individului, conștiinciozitatea și abilitatea de a construi relații interpersonale de durată sunt semne că respectiva persoană nu este predispusă la acte de plagiat, pentru că poate inhiba tentațiile care duc la încălcarea normelor etice academice (89-93). Așadar, de aici putem trage concluzia că plagiatul nu apare doar din dorința de câștiguri materiale, ci se poate manifesta și din cauza personalității persoanei în cauză, uneori poate nu sută la sută conștientă de acțiunile sale (care pot avea loc mai mult dintr-un impuls comportamental).
A treia cauză pe care o analizăm este cea tehnologică, un lucru deloc surprinzător având în vedere rapiditatea dezvoltării tuturor aspectelor legate de tehnologie și a invențiilor inovatoare din toate domeniile. Însă, atunci când vine vorba de plagiat, nivelul tehnologic poate căpăta aspecte total diferite: de la tradiționalul telefon cu internet până la căști minuscule cu bluetooth. Așa cum am precizat și în cazul primei cauze (cea materială), și aici intervine un anumit tip de tentație: informațională. În lucrarea Reasons for Plagiarism in Higher Education, un grup de cercetători din Slovenia au realizat un studiu prin care au demonstrat că cele mai des întâlnite cauze ale plagiatului în mediul academic sunt accesibilitatea informației și dezvoltarea tehnologiei comunicării (Šprajc et al. 41). Tot ei afirmă că „de vreme ce plagiatul este văzut nu doar ca o chestiune academică, este important să îl legăm de viețile personale ale studenților într-o relație strânsă cu factori sociali precum viața în era digitală, expunerea zilnică la internet” (Šprajc et al. 41).
Există numeroase studii care să susțină faptul că accesul la internet acționează ca un catalizator pentru dorința și ușurința de a plagia (Sulikowski). Mai mult decât atât, cercetătorii sloveni au descoperit prin intermediul sondajului lor că studenții oferă în cele mai multe cazuri următoarele motive pentru a justifica plagiatul sau copiatul (toate în categoria accesului la tehnologie și la informație): „Este ușor pentru mine să copiez datorită tehnologiei actuale”, „Pot să accesez cu ușurință materiale pe internet”, „Pot să combin cu ușurință materiale din mai multe surse de pe internet” (Šprajc et al. 36). Putem conchide prin faptul că tehnologia actuală și accesul la informațiile de pe internet reprezintă o cauză validă a plagiatului în mediul academic.
A patra și ultima cauză pe care o discutăm este cea educațională, care cuprinde metode și tehnici de predare deficitare la clasele I-XII. Într-un interviu oferit lui Mircea Vasilescu, rectorul Universității București prof. univ. dr. Mircea Dumitru afirmă că, la școală, elevii sunt uneori învățați să preia informația ca atare și să o reproducă în timpul examenelor. Acesta spune că elevii școlii de astăzi „sunt, pe bună dreptate, prinși într-un fel de a învăța vetust, învechit” și că „practica aceasta, a reproducerii de texte învățate pe de rost sau, și mai rău, dictate la clasă, este extrem de nocivă pentru elevi” (Dilema Veche). Din păcate, aceste metode de predare bazate pe repetiție învață elevul că plagiatul este acceptabil, iar el va intra în mediul universitar convins că repetiția unor idei care nu îi aparțin și însușirea cuvintelor altcuiva sunt practici încurajate și nesancționabile.
Studiul Reasons for Plagiarism in Higher Education nu ne arată doar că tehnologia facilitează plagiatul, ci și că factorii de predare-învățare sunt extrem de importanți în ceea ce privește justificarea oferită de elevii care au participat la sondaj. Dacă pe locul I se află accesul la informație și dezvoltarea tehnologiei comunicării, pe locul II apar ceea ce Šprajc numește „teaching factors”, și anume: „Cerințele sunt prea dificile”, „Profesorul nu a explicat bine”, „Nu ni s-a spus ce este acela un act de plagiat”, „Profesorilor nu le pasă”, „Profesorii nu citesc eseurile făcute de studenți” (36). După cum observăm, problema persistă și în mediul academic, nu numai în cazul învățământului preuniversitar. Lipsa interesului din partea profesorului, tehnici de predare învechite și bazate pe repetiție, neinformarea cu privire la plagiat, toate acestea sunt cauze educaționale care duc la apariția cazurilor de furt intelectual.
Soluțiile care trebuie propuse nu pot fi luate la nivel global, deoarece accesul la informație nu poate fi restricționat, nici cel la tehnologie. În prezent, soluția care s-a implementat deja constă într-un curs de etică și integritate academică, realizat în primul semestru al fiecărui ciclu de licență, respectiv master. O altă soluție ajutătoare pentru studenți ar fi și un curs de scriere și redactare academică, în al doilea semestru din primul an din ciclul de licență și de master. În acest fel, studenții pot afla nu doar informațiile brute, ci pot exersa scrierea eseurilor academice, pot planifica lucrări mai importante, cum ar fi cea de licență sau disertația. În ceea ce privește raportarea unui caz de plagiat, studenții trebuie să știe că există o comisie de etică în universitate, care îi poate ajuta în demersul lor, și că nu este imoral să atragi atenția asupra acestor fapte, ci să le accepți ca obișnuite.
În concluzie, acest eseu a prezentat patru mari cauze ale plagiatului, pornind de la cea mai des discutată și mediatizată, și anume cauza materială, trecând apoi la cauza psihologică (ce ține de personalitatea și temperamentul fiecărui individ în parte), apoi la cauza tehnologică și sfârșind cu cea educațională sau pedagogică. Indiferent de cauzele de la care pleacă actele de plagiat și de copiat, este foarte important ca elevii și studenții să fie informați cât mai devreme cu putință despre consecințele pe care le atrage încălcarea regulilor morale academice. Din punctul meu de vedere, profesorii care predau în învățământul preuniversitar nu sunt destul de informați cu privire la plagiat și, prin urmare, nu pot informa la rândul lor elevii. Desigur, în mediul universitar, unde cerințele sunt mai mari, plagiatul este discutat mai îndeaproape, însă nici aici studenții nu cunosc sancțiunile ori cazurile în care este vorba de plagiat sau autoplagiat. Cauzele sunt diverse, iar dacă ar fi studiate în profunzime, probabil că și metodele de prevenire sau cele coercitive ar avea obiective mai concrete, care ar da rezultatele așteptate.
Bibliografie:
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită). Univers Enciclopedic Gold, 2016.
Dumitru, Mircea. Principiul Xerox - interviu cu prof. dr. Mircea Dumitru, ministrul Educației Mircea Vasilescu. Dilema Veche, 15-21 decembrie 2016. online. 17 decembrie 2018. <https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/principiul-xerox-interviu-cu-prof-dr-mircea-dumitru-ministrul-educatiei>.
Karim, N. A., N. A. Zamsuri și Y. M. Nor. „Exploring the relationship between Internet ethics in university students and the big five model of personality.” Computers & Education (2009): 89-93.
Mashegoane, Paul. „The Sad Money Centric World.” Huffington Post 02 aprilie 2014. 18 decembrie 2018. <https://www.huffingtonpost.com/paul-mashegoane/the-sad-money-centric-wor_b_4717644.html?guccounter=1>.
Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017. Lege-Cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Emitent: Parlamentul României, fără an.
Sandu, Dumitru, și alții. „Principii și procedee de identificare a plagiatului.” raport tehnic. 2017.
Šprajc, Polona, și alții. „Reasons for Plagiarism in Higher Education.” Organizacija, Volume 50 (Number 1, February 2017): 33-46.
Sulikowski, M. „Copy, paste, plagiarize: Teaching scholarship to a generation of googler requiers prevention, detection and action.” Vanderbilt Magazine (2008).
Williams, K. M., C. Nathanson și D. L. Paulhus. „Identifying and profiling scholastic cheaters: Their personality, cognitive ability and motivation.” Journal of Experimental Psychology: Applied (2010): 293-307.