Ionescu Sas Mihaela
ss_mihaela@yahoo.com
Universitatea din Oradea, România
Evaluarea liberalizării pieţei de gaze naturale din România
Rezumat: Această lucrare reprezintă partea a doua a unui studiu ce are ca scop evaluarea liberalizării pieţei de energie din România, în contextul finalizării pieţei interne unice. Autorul încearcă să realizeze o analiză comparativă cu privire la liberalizarea pieţei de gaze naturale în ţările UE şi în România, liberalizare reflectată prin gradul de deschidere al pieţelor, taxele naţionale din sectorul energetic şi preţurile la consumatori.
Cuvinte cheie: consumatori industriali, directivă, liberalizarea pieţei, nivel de preţuri
1. Introducere
Europa încearcă să-şi construiască o piaţă unică, competitivă, în două sectoare care până de curând erau dominate de actori naţionali cu putere de monopol: energia electrică şi gazul. Scopul final este acela de a construi pe termen mediu şi lung o piaţă unică de energie, în care consumatorii au posibilitatea de a alege, inclusiv peste graniţe, şi în care preţurile vor ajunge la acelaşi nivel.
2. Reglementări europene
Uniunea Europeană (UE) a intenţionat să liberalizeze piețele de energie europene în a doua jumătate a anilor 1990. Directivele adoptate în 2003 au impus norme comune pentru piața internă de energie electrică și gaze naturale. Au fost stabilite date pentru deschiderea piețelor și au permis clienților să-şi aleagă furnizorul: de la 1 iulie 2004 pentru clienții industriali și începând cu 1 iulie 2007 pentru toți consumatorii. Anumite țări au anticipat procesul de liberalizare, în timp ce altele au fost mult mai lente în adoptarea măsurilor necesare.
Drept urmare, Parlamentul European și Consiliul au adoptat un al treilea pachet de propuneri legislative în iulie 2009 cu scopul de a asigura o alegere reală și eficientă a furnizorilor, precum și beneficii pentru consumatori. Ideea centrală o reprezintă despărţirea zonelor de concurenţă faţă de cele ce constituie monopol natural şi folosirea avantajelor pe care primele le pot aduce printr-o folosire optimă a resurselor.
Liberalizarea pieței este de natură să sporească concurenţa, ceea ce ar asigura o producţie de energie mai eficientă, la prețuri mai mici. Însă în unele pieţe nu sunt îndeplinite condițiile necesare să urmeze teoria economică standard (Brakman, 2009).
3. Componenţa preţului la gaze naturale
Componenta en gros a prețurilor reflectă în mod normal costurile suportate de societăți pentru a furniza gaze. Aceasta include preţul de achiziţionare a gazului, transportul și înmagazinarea acestuia, precum și costurile de întreţinere şi funcționare.
Componenta cu amănuntul reprezintă costurile legate de vânzarea energiei către consumatorii finali.
Costurile de rețea cuprind costurile aferente infrastructurii de transport și distribuție, legate de întreținerea și extinderea rețelelor, serviciile de sistem și pierderile din rețea. Deseori, la tarifele de rețea se adaugă taxe suplimentare pentru a acoperi alte costuri, precum cele legate de obligațiile de serviciu public și de sprijinul tehnologic. În final, se aplică impozite și taxe care pot fi parte a sistemului de impozitare generală (TVA, accize) sau taxe specifice, menite să susțină anumite politici orientate în domeniul energetic.
Impozitele și taxele pentru finanţarea politicilor în domeniul energetic constituie în general elementul cel mai redus.
Însă, în majoritatea statelor membre, în cazul taxelor (TVA, accize) s-au înregistrat creșteri semnificative.
4. Efectele liberalizării pieţei de energie asupra preţurilor gazelor naturale în Uniunea Europeană
Drept urmare a liberalizării pieţei de gaze naturale în Uniunea Europeană prețurile de consum ale gazelor au înregistrat creșteri semnificative în aproape toate statele membre, dar decalajele dintre diferitele preţuri naționale au rămas la fel de mari: consumatorii din statele membre care au cele mai ridicate prețuri plătesc până la de 2,5 ori mai mult decât cei din statele membre cu prețurile cele mai mici. Diferenţa dintre prețurile cele mai ridicate și prețurile cele mai mici s-a adâncit în timp, mai ales în ceea ce privește prețul gazului pentru consumatorii casnici. Astfel, în locul unei convergențe a preţurilor din Europa și a evoluției piețelor către eficiență sporită, se mențin diferenţele la nivel naţional (Tabelul 1).
Tabel 1: Preţul gazului natural la consumatorii casnici în UE (în Eur/KWh), 2014
Ţara Preţul de bază Taxe (fără TVA) TVA Toate taxele
BE 0,051 0,003 0,011 22,04%
BG 0,041 0,000 0,008 16,70%
CZ 0,045 0,000 0,010 17,34%
DK 0,037 0,036 0,018 59,58%
DE 0,051 0,006 0,011 24,78%
EE 0,039 0,002 0,013 21,38%
IE 0,056 0,004 0,008 17,47%
EL 0,058 0,006 0,008 19,36%
ES 0,060 0,002 0,013 20,48%
FR 0,058 0,003 0,010 17,12%
HR 0,037 0,000 0,009 20,04%
IT 0,053 0,015 0,011 33,25%
LV 0,038 0,002 0,008 20,87%
LT 0,046 0,000 0,010 17,35%
LU 0,048 0,002 0,003 10,15%
HU 0,029 0,000 0,008 21,10%
NL 0,046 0,020 0,014 42,23%
AT 0,055 0,007 0,013 25,94%
PL 0,040 0,000 0,009 18,61%
PT 0,071 0,005 0,018 23,66%
RO 0,016 0,009 0,006 48,22%
SI 0,050 0,005 0,012 25,19%
SK 0,042 0,000 0,009 16,73%
SE 0,065 0,030 0,024 44,93%
UK 0,057 0,000 0,003 4,83%
LI 0,058 0,009 0,005 19,75
Sursa: Eurostat, 2014
În Tabelul 2 este prezentat clasamentul preţurilor la gaze pentru consumatorii industriali în ţările UE. Preţurile cuprind preţul de bază la care se adaugă taxele specifice fiecărei ţări (conform datelor disponibile ale Eurostat).
Tabel 2: Pretul gazului natural cu taxe la consumatorii industriali (în Eur/KWh), 2014
Ţara Preţul de bază Taxe Toate taxele
BE 0,030 0,001 3,81%
BG 0,034 0,001 2,84%
CZ 0,030 0,001 3,49%
DK 0,027 0,010 26,54%
DE 0,041 0,004 8,91%
EE 0,034 0,001 3,97%
IE 0,038 0,004 8,96%
EL 0,044 0,006 11,38%
ES 0,037 0,001 1,60%
FR 0,037 0,001 3,62%
HR 0,041 0,001 1,20%
IT 0,035 0,003 8,73%
LV 0,033 0,002 4,86%
LT 0,041 0,000 0,00%
LU 0,042 0,000 0,94%
HU 0,039 0,001 3,27%
NL 0,030 0,013 29,76%
AT 0,034 0,009 20,61%
PL 0,037 0,001 1,33%
PT 0,042 0,001 1,87%
RO 0,021 0,009 28,76%
SI 0,038 0,005 11,14%
SK 0,036 0,001 3,51%
FI 0,036 0,010 22,22%
SE 0,041 0,009 17,84%
UK 0,035 0,002 4,34%
LI 0,052 0,009 14,71%
Sursa: Eurostat, 2014
5. Efectele liberalizării pieţei de energie asupra preţurilor gazelor naturale în România
Începând cu luna martie 2011, Directiva privind gazele naturale (2009/73 / CE) a fost transpusă în legislația națională, împreună cu două noi regulamente - unul privind înființarea unei agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din Domeniul Energiei (ACER) (Reg.713/2009) și celălalt privind condițiile de acces la rețelele de transport al gazelor naturale (Reg.715/2009).
Odată cu aderarea României la UE și pe fondul lipsei presiunilor externe credibile pentru continuarea reformelor, piața românească a cunoscut un adevărat blocaj în perioada 2007-2011. Liberalizarea și prețurile au fost înghețate, ca și continuarea reformei companiilor de stat și a reglementărilor. Însă, în ultimii trei ani, piața de gaze s-a transformat semnificativ, iar la începutul lui 2015 se liberalizează definitiv piața consumatorilor non-casnici.
Conform Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/ 2012, până la data de 31 decembrie 2014 clienţii noncasnici au beneficiat de furnizarea gazelor naturale la preţ reglementat şi în baza contractului-cadru, după această dată preţurile finale reglementate pentru această categorie de clienţi încetându-şi aplicabilitatea.
Creșterea prețului pentru gaze până la paritatea celui de import a făcut ca cererea din partea marilor consumatori industriali din industrii energointensive să scadă. Acest lucru a avut loc prin închiderea unor unități ineficiente și prin eficientizarea consumului unor consumatori industriali. Pentru consumatorii casnici care reprezintă cca. 24% din consumul total, liberalizarea a fost însă amânată pentru anul 2021, întârziere care nu aduce niciun beneficiu.
6. Concluzii
Liberalizarea pieţei de gaze naturale în România a depins de funcţionarea pieţei concurenţiale atât angro cât şi de retail, precum şi de eliminarea barierelor administrative în calea tranzacţionării cu gaze, cum este preţul reglementat.
Pentru consumatorii industriali, preţul reglementat a fost desfiinţat, odată cu liberalizarea de la 1 ianuarie 2015, rămânând un preţ reglementat doar pentru consumatorii casnici până la finalizarea liberalizării. Cu toate acestea, există opinii să se menţină în continuare pentru consumatorii non-casnici un preţ virtual ca o referinţă de preţ pentru cei 170.000 de consumatori. Scopul ar fi ca, în lipsa altor informaţii disponibile privind preţurile, consumatorii recent liberalizați să aibă informații ca să negocieze prețuri mai bune cu furnizorii. Totuși, un asemenea preţ reglementat ar putea întârzia liberalizarea efectivă, reducând stimulentele pentru consumatorii non-casnici mici să-și schimbe furnizorul, căutând în piață pe cei cu cea mai bună ofertă. Ca să funcționeze cu adevărat, piața liberalizată presupune eforturi și din partea consumatorilor să solicite ofertele cele mai avantajoase, iar reglementatorul să asigure informarea acestora privind ofertele de preț.
În ultimii ani nu au crescut doar prețurile pentru gaze naturale, ci și celelalte tarife (transport, distribuție, înmagazinare subterană), care nu au legătură cu liberalizarea propriu-zisă. Aceste creșteri au fost și ele semnificative. Tarifele de rețea au o pondere importantă din prețul final, deşi prețul final reglementat este încă la un nivel scăzut. Astfel, tarifele de distribuție au inregistrat majorări semnificative, care au variat în funcție de categoria de consum, ajungând să depășească 45% pentru anumite categorii.
În România calendarul de eliminare treptată a preţurilor reglementate la gazele naturale este, în fapt, un program de reglementare a creşterii preţurilor producţiei interne şi a preţurilor finale pentru toţi consumatorii, nicidecum o liberalizare a preţurilor producţiei interne.
Acknowledgment
Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul “SOCERT. Societatea cunoaşterii, dinamism prin cercetare", număr de identificare contract POSDRU/159/1.5/S/132406. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în Oameni!
Bibliografie
1. Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, Raport anual 2012.
2. Brakman, S., van Marrewijk, Ch. and van Witteloostuijn, A. (2009). Market Liberalization in the European Natural Gas Market: The Importance of Capacity Constraints and Efficiency Differences. [Working Paper] s.l.: CESifo, No. 2697.
3. Consiliul Uniunii Europene (COM, 2014) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - Prețurile și costurile energiei în Europa, Bruxelles, 23 ianuarie 2014.
4. Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 10 January 2007 entitled Prospects for the internal gas and electricity market COM(2006) 841 final.
5. Communication from the Commission of 10 January 2007 entitled “Inquiry pursuant to Article 17 of Regulation (EC) No 1/2003 into the European gas and electricity sectors (final report)” COM(2006) 851 final.
6. Commission Decision 2003/796/EC of 11 November 2003 on establishing the European Regulators Group for Electricity and Gas, Official Journal L 296, 14.11.2003.
7. DG Energy, Market Observatory for Energy, Quarterly Report on European Gas Markets, Volume 6, Issue 2, Second quarter, 2014.
8. Eurostat. 2015. Energy price in EU. Eurostat. [Online] European Comission, Martie 2015. Cited: 27 April 2015.
9. Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, Monitorul Oficial al României nr. 485 din 16.7.2012.
10. Pachetul 3 - Energie ( Directiva 2009/72/CE, Directiva 2009/73/CE, Regulamentul (CE) nr. 713/2009, Regulamentul (CE) nr. 714/2009, Regulamentul (CE) nr. 715/2009) (TPE).
11. Regulation (EC) No 1775/2005 of the European Parliament and of the Council of 28 September 2005 on conditions for access to the natural gas transmission networks conditions for access to the natural gas transmission networks Official Journal L 289, 3.11.2007.
12. Strategia Energetică a României pentru perioada 2015-2035. Departamentul pentru Energie, 2015.