1. Jocuri de descriere şi caracterizare a mulţimilor şi elementelor lor, cu folosirea în caracterizare a principiului terţului exclus, contradicţiei şi dublei negaţii:

• un element al unei mulţimi formate trebuie să aparţină sau unei mulţimi, sau complementarei sale (principiul terţului exclus);
• nici un element nu poate aparţine simultan mulţimii şi complementarei sale (principiul contradicţiei);
• complementara complementarei unei mulţimi este mulţimea însăşi (principiul dublei negaţii).

2. Jocuri de comparare – evidenţiază asemănările şi deosebirile dintre elemente şi corespund jocurilor de diferenţă din clasificarea clasică.
3. Jocuri de orientare în tablou – vizează familiarizarea copiilor cu operaţiile logice cu mulţimi, prin clasificare şi seriere într-o succesiune prestabilită.
4. Jocuri cu cercuri – presupun sprijinirea intuirii operaţiilor cu mulţimi şi a operaţiilor logice ce decurg din acestea. Copiii intuiesc corect operaţia de complementariere şi, prin intermediul negaţiei logice, caracterizează elementele din intersecţia mulţimilor cu conjuncţie logică şi din reuniune prin disjuncţie logică.

1. Constituirea de mulţimi pe baza unor caracteristici date şi denumirea pieselor cu ajutorul conjuncţiilor de propoziţii:

• Jocul didactic “ Ce este şi cum este această piesă? “

• Prin sarcina de lucru se va solicita copiilor descrierea pieselor astfel: “ Această piesă este un disc roşu, mare şi subţire “.
• Ordinea în care sunt enumerate atributele nu este esenţială iar atenţia educatoarei se va îndrepta spre enumerarea în totalitate a atributelor, exprimarea corectă şi precisă a acestora.
• Jocul continuă atâta timp cât este necesar pentru a se constata dacă fiecare copil posedă cunoştinţele de bază legate de atributele pieselor.

2. Descrierea pieselor trusei Dienes cu ajutorul atributelor şi negaţiei logice; intuirea complementarei unei mulţimi şi discriminarea atributelor pieselor cu ajutorul negaţiilor:

• Jocul didactic “ Cum este şi cum nu este această piesă? “

1. Copilul alege o piesă şi o caracterizează, precizându-i însuşirile;

• Se aşteaptă răspunsul: “ Piesa este roşie, mare, groasă şi are forma de triunghi ”.

2. Se cere copilului să precizeze şi ce însuşiri nu are piesa aleasă, în comparaţie cu proprietăţile celorlalte piese ale trusei;

• Se aşteaptă răspunsul: “ Piesa nu este albastră, nu este galbenă, nu este subţire, nu este mică, nu este nici dreptunghi, nici disc, nici pătrat ”.
• Se pot accepta, la început, răspunsuri incomplete, dar acestea vor trebui completate de ceilalţi copii.
• Treptat, în cadrul aceluiaşi joc, copiii vor fi conduşi să facă unele deducţii pentru a uşura răspunsul: “ Dacă piesa mea este roşie, înseamnă că nu este galbenă şi nu e albastră; dacă este mare, cu siguranţă nu este mică “.
• Prin repetarea exerciţiului, copiii grupei pregătitoare vor înţelege că este mai uşor să enumere succesiv variabilele fiecărei piese: formă, culoare, mărime, grosime şi să utilizeze negaţia pentru aceste însuşiri pe care piesa nu le posedă.

3. Intuirea operaţiei de complementare şi determinarea atributelor unor piese cu ajutorul negaţiei şi a deducţiei logice:

• Jocul didactic “ Te rog să-mi dai! “

• Jocul se organizează în grupe de câte doi copii.
• Piesele trusei se împart în mod egal între cei doi copii, fără a urmări un anumit criteriu de selecţie. Se pot folosi 24 de piese sau 12, în funcţie de nivelul grupei.

1. Unul dintre copii solicită celuilalt o piesă pe care el nu o are în mulţimea primită, determinând-o cu cele patru atribute.

• Dacă piesa a fost denumită corect şi este corect identificată de colegul său, atunci el o primeşte; în caz contrar, nu primeşte nimic şi este rândul celuilalt copil să solicite o piesă.

2. Aceeaşi sarcină o are şi cel de-al doilea copil.

• Câştigător este cel care va avea, la un moment dat, cele mai multe piese.
• În urma unei bune activităţi de orientare în sarcină, condusă de educatoare, copilul observă şi identifică toate atributele pieselor cu care lucrează şi, treptat, optimizează procedeul de căutare şi înţelege că nu poate descoperi piesele ce îi lipsesc, decât dacă organizează mulţimea pieselor în două grupe formate după criteriul mărimii.

• Jocul didactic “ Trenul cu o diferenţă “

1. Dăscălescu L., Giugiuman A., Lupu G., Jocul didactic matematic, rolul în activităţile formative, Revista Învăţământul preşcolar nr. 2-3/1991
2. Dima Silvia, Pâclea D., Ţarcă E., Jocuri logico - matematice pentru preşcolari şi şcolari mici, Editată de Revista Învăţământul preşcolar, Bucureşti, 1998

Diaconița Simona Ionela
e-mail: simonaionela@gmail.com
Grădinița PP „Așchiuță”, Suceava

Contribuţia educaţiei nonformale la dezvoltarea armonioasă a preşcolarului
 

Rezumat: Prin acest articol ne propunem să demonstrăm importanța avută de educația nonformală în dezvoltarea psiho-emoțională a preșcolarului și felul în care acest gen de activități didactice se pliază pe profilul psihologic al acestora. Scopul acestei lucrări este de a convinge cititorii de beneficiile educații nonformale în învățământul preșcolar și de a arăta că că o astfel de abordare pedagogică este benefică pentru întreg procesul educațional.

Cuvinte cheie: școală, elevi, nonformal, preșcolari, grădiniță;

 Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.

Educația nonformală își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității copiilor. Acest tip de educație urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Activitățile de acest gen au o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de acțiuni turistice: vizite, plimbări, excursii. În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. De-a lungul celor patru ani de grădiniță, grupa Boboceii a făcut nenumărate vizite, plimbări, printre acestea se numără vizitele la piață, la florărie, la brutărie, în parc și la sala de spectacole a orașului. Fiecare dintre aceste vizite a însemnat o modalitate nonformală de a învăța ceva nou despre legume, fructe, flori, meserii, culori și multe alte lucuri ce le pot îmbogăți cultura generală a copiilor dar și trezi interesul față de un anumit domeniu. Fiecare dintre aceste vizite a avut loc în cadrul unui proiect tematic cum ar fi: Bogățiile toamnei, Aș vrea să fiu.... Vizitele la sala de spectacole a orașului au fost fructificate prin vizionarea de piese de teatru pentru copii. Acestea au fost un prilej nemaipomenit pentru cei mici de a realiza că personajele din cărțile de basme pot prinde viață cu multă muncă și dăruire din partea actorilor.
Pe lângă toate acestea, preșcolarii au experimentat o modalitate nouă de a acumula cunoștințe: excursia. Aceasta contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii cunosc locul în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor, învăţând astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei.
Copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Excursia este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural. Și pentru că suntem doar la nivelul preșcolar, excursia noastră s-a rezumat la doar câteva obiective.
Primul dintre ele a fost planetariul din cadrul Univestității „Ștefan cel Mare”, Suceava. Aici copiii au învățat lucruri noi despre soare, stele și planete. În cadrul educației formale, preșcolarii au acumulat doar cunoștințele minime legate de acest subiect. Dar prin intemediul acestei vizite și-au însușit mult mai multe informații și au elucidat multe „mistere” la care nu găseau un răspuns destul de clar pentru nivelul lor de cunoștințe.
Excursia a continuat pe un tărâm de basm. Humuleștii lui Creangă i-au fascinat pe cei mici prin toată splendoarea lor. Fiecare personaj, fiecare obiect și fiecare colțișor au adus aminte de câte ceva citit de „doamna”. Creangă ne-a călăuzit pașii spre cunoștințe noi în cadrul activităților formale iar vizita la casa memorială a fost un minunat prilej de a le consolida și a avea o imagine de ansamblu dincolo de paginile unei cărți.
Cel din urmă obiectiv vizitat a fost Cetatea Neamț. Despre aceasta preșcolarii nu aveau foarte multe cunoștințe dar, prin intemediul ghidului, au aflat informații noi despre cel ce a fost un mare domnitor al neamului și al cărui nume îl poartă cu mândrie unitatea noastră: Ștefan cel Mare și Sfânt.
Activităţile din cadrul educației nonformale mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate  atât de către copii, cât şi de factorii educaţionali în măsura în care :

- valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;

- organizează într-o manieră plăcută şi  relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la optimizarea procesului de învăţământ ;

- formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ;

- copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă;

- participarea este liber consimţită, necodiţionată, constituind un suport puternic pentru o activitate susţinută;

- au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup;

- sunt caracterizare de optimism şi umor;

- creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;

- urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;

- contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Educația nonformală e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în  modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copii, asigurând astfel  o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a acestora. Diversitatea activităţilor oferite creşte interesul copiilor pentru învățare.

Bibliografie:

Colceriu Laura, Pshiopedagogia învățământului preșcolar, Sinteză de materiale, 2008;

Costea Octavia, Educația nonformală și informală. Relații și perspective în școala românească, Editura Didactică și Pedagogică, 2009;

Georgeta Rafila Jurcan, The relation between the formal, informal and non-formal education, Articol

               În procesul instructiv-educativ dezvoltarea capacitatilor de comunicare un loc principal îl ocupă limbajul, fiind una din conditiile esentiale ale formarii personalitatii copilului, ca si ale asigurarii necesarului şcolar. Prin intregul proces instructiv-educativ din gradinita si, indeosebi, prin activitatile specifice de educarea limabjului, se perfectioneaza vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se largeste sfera vocabularului activ si pasiv, se consolideaza formele corecte din punct de vedere grammatical, se dezvolta creativitatea si expresivitatea limbajului oral.

Limbajul se dezvolta si progreseaza in permanenta la copil, iar educatoarei nu ii revine decat sarcina de a organiza si planifica experientele de limbaj ale fiecaruia, in functie de ritmul propriu de dezvoltare. Pornind de la citatul dat, putem sublinia că pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preşcolarilor trebuie avută în vedere stimularea participarii active a acestora atât verbal cât şi mental. 

• Jocul este o activitate specific umană;
• Jocul reprezintă o activitate psihosocială cu finalitate recreativă;
• Jocul îl poartă pe copil în universul lumii imaginare;
• Jocul este una dintre variatele activităţi ale oamenilor care le determină pe celelalte (munca, învăţătura, creaţia) şi este determinată de ele;
• Jocul este o activitate conştienta.

1. Andreescu F.,Chircev, E. – Pedagogia preşcolara, Editura Didactică şi Pedagogică – Bucuresti, 1971;
2. Claparede E. – Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1975;
3. Chateau Jean, Jocul şi psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1979;
4. Golu P.,Verza E., Zlate M. - Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică – Bucuresti, 1996;
5. Şchiopu, Ursula; Verza, Emil – Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti, 1997;
6. Taiban, Maria - Probleme psihologice ale jocurilor şi distracţiilor - Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1970.