ISSN 2457-8428 
 ISSN–L 2457-8428

Numarul Curent

Lupu Nicoleta
e-mail: gheorghenicoleta22@yahoo.com
 Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, Brașov
 
Modelul ludic de învățare a substantivului
 
Rezumat: Acest articol prezintă exemple de activități pentru învățarea substantivului la elevii cu deficiențe mintale. Articolul dorește să fie un exemplu de bună practică nu numai pentru profesorii din învățământul special ci și pentru profesorii din învățământul de masă, care deși nu au fost formați să predea elevilor cu deficiențe sunt puși în situația de a adapta conținutul materiei pentru această categorie de elevi.

Cuvinte cheie: substantiv, invatamant special, ludic, metodă didactică;

Modelul ludic de învățare presupune perceperea directă cu ajutorul simțurilor a obiectelor din mediul înconjurător, pentru a se trece treptat la învățarea de către copil a felului cum sunt utilizate obiectele și cum se numesc (Păunescu și colab., 1982, p.160).
Substantivul este o parte importantă în lexicul limbii române, majoritatea cuvintelor folosite în vorbirea curentă fiind substantive. În procesul de dezvoltare a vocabularului sunt introduse mai întâi substantivele, urmate de adjective. Elevii cu deficiențe mintale întâmpină dificultăți în definirea unor noțiuni, motiv pentru care deși utilizează substantivele în comunicarea cotidiană, nu vor putea oferi o definiție. Deficienții mintali definesc indicând funcția sau utilitatea. Atunci când sunt întrebați, de exemplu ce este un măr, ei nu vor răspunde ”un măr este un fruct” ci ”un măr este de mâncat”. Această tendință se întâlnește și la elevii tipici, fără tulburări în dezvoltare. Având în vedere această particularitate a elevilor deficienți mintal o definiție a substantivului ar putea face referire la utilitatea lui. ”Cuvintele prin care ne exprimăm (vorbim) sunt substantive. Dar nu toate cuvintele poartă acest nume ci doar ființele (oameni, animale), lucrurile/obiectele, stările sufletești, fenomenele naturii.” În această etapă elevii pot primi imagini sub formă de cărți de joc ale obiectelor, ființelor, pe care să le denumească. Este recomandat ca în această etapă să se folosească cât mai multe imagini, pe categorii. Acest joc se poate realiza individual dar și în grup, atât în grup mic (grupul de elevi pentru educație remedială), cât și în grupul lărgit (clasa de elevi). În clasă, elevii pot fi împărțiți pe echipe și fiecare echipă poate primi un set de cărți cu o anumită categorie care la rândul ei se poate împărți în două subcategorii (animale-sălbatice, domestice, acvatice/terestre, din junglă/din pădure, fructe-exotice/autohtone, de culoare roșie/galbenă, obiecte- din dormitor/din baie/din bucătărie, fenomene ale naturii- întâlnite iarna/vara, stări sufletești-pozitive/negative, mijloace de transport-aeriene/subterane/terestre etc). Cărțile vor fi amestecate, sarcina elevilor fiind să denumească și să sorteze după criteriile stabilite. În funcție de vârsta, posibilitățile lor de învățare, elevii pot fi lăsați singuri să descopere criteriul de clasificare. Sarcina se poate realiza contratimp, sub formă de concurs, iar la final un raportor al grupului să prezintă împarțirea pe subcategorii. Se amintește că aceste cuvinte pe care le folosim sunt substantive. În acest joc poate fi integrat și elevul cu deficiențe din clasă. Prin această modalitate, elevii vor reține mai ușor cuvintele ce denumesc substantive, se dezvoltă spiritul de echipă, competiția, vor asocia lecția cu o activitate plăcută. Se pot folosi de asemenea imagini-substantive din două piese, sarcina fiind să găsească perechea și să recompună imaginea. Se dezvoltă în acest mod concentrarea atenției, formarea percepțiilor (imaginea de ansamblu). Dezavantajul acestei metode este costul materialelor, dar care o dată confecționate pot fi refolosite.
Modelul ludic de învățare a substantivului poate crește ca dificultate atunci când dorim să-i învățăm pe elevi tipul substantivului, genul, numărul. Un joc pentru identificarea substantivelor proprii poate fi ”Să ne cunoaștem!”. Elevii sunt rugați să se prezinte (numele, numele părinților, strada unde locuiesc, numele orașului, județului, țării, strada unde se află școala etc) de fiecare dată, accentuându-se că acestea sunt substantive proprii.
Elevii cu deficiențe mintale întâmpină dificultăți în folosirea corectă a substantivului în funcție de gen și număr. Modelul ludic propune plecarea de la suportul concret pentru a se înțelege noțiunea de număr singular și plural. Opoziția ”un-mai multe” se poate arată prin jocul „Cine are mai multe bomboane?. Elevii primesc fie o bomboană, fie mai multe. Fiecare elev va trebuie să spună câte bomboane a primit ”Eu am o bomboană/Eu am mai multe bomboane”- singular/plural. Se poate generaliza cu cât mai multe obiecte (creioane, jetoane). De la concret se poate trece la imagini, imagine cu un singur obiect, imagine cu mai multe obiecte.
Opoziția de gen se realizează prin perceperea de către copii a diferenței ”un-o”. Și în această etapă se pot utiliza carduri cu ființe puse în opoziție: un doctor-o doctoriță, un băiat-o fată, un elev-o elevă. Pe echipe, în grupul lărgit, elevii pot avea sarcina de a grupa cardurile-substantive, în funcție de gen și/sau număr. Mai dificil pentru elevii cu deficiențe mintale este înțelegerea genului neutru. Pentru a înțelege genul neutru se pot face exerciții, pornind de la imagini-substantive de gen feminin, masculin și neutru, numărul plural. Fiecare elev primește trei carduri cu substantive la toate genurile, numărul plural. Profesorul spune cu voce tare modalitatea de identificare a genului (numărăm câte obiecte avem în imagine). De exemplu, un elev poate avea o cană/două cani- genul feminin, un altul poate avea un copac, doi copaci- genul masculin, iar un altul un castron, două castroane- genul neutru). Se evidențiază faptul că genul neutru împrumută și de la feminin și de la masculin). După ce se consolidează această modalitate de identificare a genului prin numărare se pot folosi imagini la numărul singular, copiii fiind nevoiți să numere în gând și să ridice, de exemplu la cerința profesorului imaginile-substantive, genul masculin. Ceilalți elevi se uită la imaginea ridicată de vecini și cine nu a ridicat corect poate fi exclus din joc.
Un joc pentru consolidarea celor învățate care îmbină modelul ludic cu modelul acțional mixt (conceptualizare fără obiect concret) este ”Adevărat sau fals?”. ”Scaunul este un substantiv propriu?”,”Vânzătoare este genul masculin”. Elevul trebuie să spună adevărat/fals. Acest joc se poate face contratimp, pe echipe, numărându-se răspunsurile corecte ale fiecărei echipe. Dacă elevul întâmpină dificultăți se pot pune întrebări suplimentare ”Scaunul este ființă sau obiect?”.
Modelul ludic de învățare a substantivului se poate utiliza de către învățători, profesori atât din învățământul special, cât și din învățământul de masă, exercițiile propuse în cadrul acestui model de învățare putând fi adaptate în funcție de particularitățile elevilor, timpul disponibil și creativitatea cadrului didactic.
 
Bibliografie:
1. Păunescu, C., Kostyak, C., Mușu, I., Lupu, F. (1982). Metodologia învățării limbii române în școala ajutătoare. București: Editura Didactică și Pedagogică.
2. Roșca, M. (1967). Psihologia deficienților mintali. București: Editura Didactică și Pedagogică.
 
 
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one